Şi totuşi, ţara mea-i bolnavă!
Se fac parade militare,
Elicoptere tricolore,
Ne bucurăm încă de soare
Venit din vise aurore…
Emoţia în ochi ni-i udă
Şi sufletul ni-i plin de ape
Că boala ţării-i tare crudă,
Ar vrea, de vie, s-o îngroape!
Văd pruncii defilări moderne
Şi cred că-n ţara noastră-i miere,
Dar ţara suferă şi geme,
Şi bea cucută, şi bea fiere!
E ziua ţării mele, plânse
Şi glia în genunchi se frânge,
Ne-or vinde ţarinile-ntinse
Şi-abia atunci vom şti a plânge!
A satului, pustie vatră
Se zbuciumă-n zădărnicie,
Trăirea, fără sfânta mantră,
Ne-mbolnăveşte de-anemie.
E ziua Ta, e sărbătoare!
Da-n alte ţări sunt ai tăi fii
Şi atunci sufăr şi mă doare,
Că mamele-s fără copii
Şi pruncii-s fără mame-n ţară
Şi suferim, şi noi, şi ei,
Orbirile ne-ngenuncheară,
Minciuna multor farisei.
E ziua-ţi, dulce Românie!
Dar primeşti tortul cu otravă
Şi-mi dau şi mie o felie
Şi plâng, că eşti aşa bolnavă!
Să-ţi fie de-nsănătoşire
Frumosul neam, frumosul nume!
Din dragoste și din iubire,
Să-ţi deie Domnul o minune!