Arhiva lunară: iulie 2016

Plouă cu litere Şi nu e nimeni să le-aşeze în cuvinte. Plouă cu flori Şi nimeni nu le împleteşte în primăvară. Plouă cu vise Şi nimeni nu are curaj să le transforme în minuni. Plouă cu destine Şi toate par … Continuarea →

La ceasul când mi-e dor de tine Privesc absent înspre înalt, Înăbuș dorul în morfine, În lipsa ta mă simt neant. Mă simt o vagă licărire De primăvară și de cer, Un semn că-am fost cândva iubire, La ceasul când, … Continuarea →

Care lacrimi sunt mai grele? Ale cerului când tună? Ale inimii mărgele Când sub pleoape se adună? Ale dorului suspine În mănunchiuri de regrete? Oare care, oare cine Bea din lacrimi, să se-mbete? Ori oftaturile toate, Ale florilor mătănii? Toamnele … Continuarea →

Eu fără tine vin de nicăieri Şi mă îndrept spre zările pierdute, Sunt cea mai tristă-ntre prizonieri Şi rătăcesc departe de redute. Mi-e frig, mi-e teamă, mă cuprinde chin, Busola nu mai ştie nord, nici est, Ţi-aş da sărut cu … Continuarea →

În locul florilor din noi, Ce-n ochi ne-au înflorit petale, Se-adună ploile şuvoi, În drumul meu şi-al dumitale… În locul verilor ce-au fost, Ce-n suflete ne-au ars iubirea, Vin toamne fără adăpost Şi se rescrie amintirea. Iar lângă mine locu-i … Continuarea →

Cât și cum să țin Inima în teacă? Dorul ca un chin Cum să fac să treacă? Cât mai pot să fiu Vâslă fără luntre, Vis cărămiziu, Apă fără punte? Un pribeag drumeț Fără de cărare, Lumii de dispreț, Cerului … Continuarea →

și lanțul timpului mă strânge, și-mi plâng în piept deșarte ploi, mi-s ochii un potir cu sânge privind la urma cu noi doi… mi-s toamnele nevinovate, covor de frunze stă întins, nu știu în mine ce se zbate, dar fug-ades … Continuarea →

Când voi pleca, semnează a mea urmă, Să mă opresc, din umbră să mă strigi, Iar toamna despărţirii, vino, curmă! În braţele de flori să mă ridici… Semnează apăsat pe pomi cu roade, Pe frunze roz, pe galbene gutui, Pe … Continuarea →

N-am spus nimănui dorul ce mă strânge, Focul ce mă arde, vântul ce mă geme, Lacrimi care cad peste ochi, nătânge, Nopțile de iarnă, serile viclene, Nimeni nu va ști, poate, niciodată, Durerea dinapoia ochiului zâmbit, Cum mă ține strâns … Continuarea →

Între noi, punte de doruri Ne duce în lumea de vise, Între noi, punte de amintiri Ne poartă în trecut, Între noi, punte de speranțe Ne zboară spre mâine Între mine și tine, Punte de iubire Ne deschide drumul spre … Continuarea →