Tu, singurătate slută
Ce-ai în tine drept și bun?
Poate rugăciunea multă
Când durerea i-o supun,
Tu, singurătate oarbă
Nu te-nduri ca să mă vezi
Cum sădesc iubire-n iarbă
Și te scald în lacrimi verzi…
Tu, singurătate surdă
Nici un strigăt nu-l auzi
Când iubirea-n mine zburdă
Și de dor mi-s ochii uzi.
Tu, singurătate mută
Țintuite-ar moartea-n iad!
Ești tăcere absolută,
În suspin mocnit când ard…
Îmi ești picur de otravă,
Îmi ești iarnă și blestem
Și ești gata de gâlceavă
Când iubirea-n taină chem,
Fi-ți-ar viața-nsingurare!
Ca să guști și tu puțin
Diminețile amare,
Gustul cinei cu venin…
Violeta Cîmpan