Mă fac vinovată pentru că am avut așteptări mari de la oameni mici și astfel dezamăgirea a devenit crudă, mă fac vinovată că am dat inima celor care căutau spoiala trupului, mă fac vinovată de imprundența de a fi deschis ușa sufletului, celor incompatibili cu iubirea, cu credința, cu adevărul și astfel m-am trezit într-o realitate rece, pustie și lipsită de sens.
Dar, ca un miracol, ca la un semn divin, când am rostit cuvintele:
”Iartă-mă, inimă!”, inima a înflorit din nou! Și astfel viața a căpătat sens, devenind o primăvară caldă și plină de flori, s-a luminat de lumina Învierii și am numit-o fericire!
-
Articole recente
Comentarii recente
- Violeta Cîmpan la Crâmpei de suflet
- vasile cîmpan la Crâmpei de suflet
- Violeta Cîmpan la Te-am pierdut
- saidacaru elena la Te-am pierdut
- Violeta Cîmpan la Tu
Arhive
Categorii
Totul pare o dramă în spusele dumneavoastră.
In toate, si nu doar cele de acum.
Si “La vita e bella !”
Ştiu că ştiti, la fel de bine pe cât o ştiu şi eu.
Când vom vedea, noi, cititorii, acea faţetă a acelui diamant numit Violeta, care cântă la drum lung, şi care vede mereu soarele în spatele oricărui nor ?
Mă întreb….şi sper că nu in van, desigur !
În, rest, felicitări pentru scrierile pline de sensibilitate !
Imi pare rau daca se vede in tot ce scriu doar o drama! Credeam ca pot transmite altceva, dar se pare ca trebuie sa ma lasa de scris…Multumesc pentru comentariu si ”La vita e bella”!