Când nu-mi vorbești, ce hău se face
Din lumea-n care eu trăiesc,
Iar sufletu-i un ghem de ace
În plânsu-amar, neomenesc,
Când nu-mi vorbești, când nu-ți vorbesc…
Când nu mai vii, ce îngropare
A vieții-n doi! Ce răni curgând!
Cu tine, amintiri fugare
Se cuibăresc adânc în gând,
Când nu mai vii, când zac plângând…
Când nu ți-e dor, tăceri morbide
Îmi țiuie-n odaie, crunt
O ușă-n mine se închide
Și gerul vine să-l înfrunt,
Când nu ți-e dor, ca mai demult…