Arhiva categoriei: proza

Primăvara se lasă așteptată, acest martie, capricios, mă ține pironită lângă sobă și pentru ca seara să fie și mai plăcută, dau un telefon unei bune prietene. Filozofăm uneori despre viață, în general, alteori despre sensul ei, despre evenimente venite … Continuarea →

Un prieten m-a întrebat într-o zi de ce nu vreau să recunosc că există și oameni răi și de ce nu scriu și despre ură, ci aleg doar, să elogiez iubirea și să o disec în fel și chip, când … Continuarea →

Ai zice că dramele sunt toate la fel, dar nu este deloc așa. Nu poți cunoaște niciodată care dramă e mai dureroasă: atunci când rămâi orfan, atunci când îți pierzi jumătatea, atunci când îți pierzi fiii, atunci când boala te … Continuarea →

Primăvara se lasă așteptată, acest martie, capricios, mă ține pironită lângă sobă și pentru ca seara să fie și mai plăcută, dau un telefon unei bune prietene. Filozofăm uneori despre viață, în general, alteori despre sensul ei, despre evenimente venite … Continuarea →

Privesc la cealaltă femeie, la cea care-am fost, care-a ars, care-a iubit, care-a plâns şi a fost plânsă, carea avut curaj, care-a riscat, care-a trăit, privesc la ea şi nu ştiu dacă să privesc cu nostalgie sau cu regret, cu … Continuarea →

Zori de zi după noapte, apus după zi, zilele trec fiecare cu numele ei: luni, marţi, miercuri…, anotimpurile se grăbesc să ajungă pe peronul aceleaşi naturi, să prindă trenurile care nu întârzie niciodată şi o viaţă stă scrisă în buzunarul … Continuarea →

Cred că bărbaţilor le este dor de feminitatea noastră şi când spun asta ştiu că şi femeile şi bărbaţii, în goana nebună după realizări de tot felul, am uitat să privim în interiorul nostru. Privind doar la suprafaţă, ne vom … Continuarea →

Mă fac vinovată pentru că am avut așteptări mari de la oameni mici și astfel dezamăgirea a devenit crudă, mă fac vinovată că am dat inima celor care căutau spoiala trupului, mă fac vinovată de imprundența de a fi deschis … Continuarea →

Tăcerea domnea peste ei, peste distanţa dintre ei, peste visele lor; tăcerea îşi luase rangul de stăpână peste iubirea ce abia se înfiripase, peste dorinţa de-a zbura peste veacuri într-un leagăn unduit de iubire, peste numerele lor de telefon, care … Continuarea →

Singuratatea ma indeamna sa-mi amintesc ca-i apartin doar ei si ca face din mine ce vrea ea, imi schimonoseste gandurile, mi le intuneca apoi imi tulbura privirea cu lacrimi grele, dar moare de ciuda cand vede ca ma bucur de … Continuarea →