Arhiva categoriei: proza

Îmi fac o programare la orelist, e aglomerat, e musai să aştept la rând, un rând sufocant cu copii mici, care plâng de durere, cu bătrâni care-şi poartă bastonul,ca pe cel mai sfânt prieten şi eu, cu nodul meu în … Continuarea →

Mulţumesc celor care mi-au încurcat viaţa, un timp, pentru că datorită lor azi sunt disponibilă pentru Cel care-mi merită Iubirea; mulţumesc celor care mi-au dat suferinţă şi lacrimi, pentru că datorită lor azi ştiu şi pot dărui Dragostea, desăvârşit; mulţumesc … Continuarea →

Într-o clipă neașteptată, neprogramată, neanunțată, vine în sufletul tău o bucurie imensă, o fericire care pare fără margini, care pare a fi în stare să-ți spargă inima cu bătaia aripilor ei, o fericire necunoscută ție până atunci, vine pe neașteptate, … Continuarea →

Doar imaginându-te aici, acum, nu pot face altceva decât să-mi slobod privirea ochilor tăi, încercând să transmit bucuria imensă pe care mi-ai dăruit-o venind. Mă și văd docilă și sugrumată de emoție, cu irișii radiind de fericire, cu brațele moi … Continuarea →

Mi-am întâlnit visul sau altfel spus, mi-am văzut visul cu ochii, cu ochii virtuali, cu ochii sufletului, cu ochii obosiți de prea multă așteptare și poate ațipiți …! Era înalt, bine făcut, trecut de 40 de ani – probabil își … Continuarea →

Clipele vieții curg tăcute, îmbrățișate uneori de torsul unui motan, alteori acaparate de o iubire mincinoasă se înșeală că trec fericite, alteori aprinse de semne de primăvară se încăpățânează să creadă că sunt nemuritoare, câteodată, destul de rar, își amintesc … Continuarea →

Se discută mult, se scrie mult, se despică firul în patru despre toate subiectele posibile, dar mai cu seamă despre dragoste, despre suferința pentru aceasta și despre relațiile bărbat femeie. Găsești la tot pasul tabloul bărbatului adevărat, imaginea femeii perfecte, … Continuarea →

Mă trezeşte un soare sticlos, din visul în care se făcea că erai lângă mine, arzând ca un şemineu, mă înflăcărai şi răspundeam docilă unor săruturi când obraznice, când inocente, eram braţ la braţ, gând în gând şi suflet în … Continuarea →

Copil fiind, mi se părea că dețin adevărul, că viața a început cu mine, că bine cunosc toate ale oamenilor mari, dar mai cu seamă ale mele, neștiind că va veni o altă vreme, când mi se va părea că … Continuarea →

Parfumul sărbătorilor de iarnă încă doarme, cuminte, pe haina ta rezemată de spătarul scaunului, iar sărutul tău mă mângâie pe mâini, pe brațe, pe obraji și pe buze. Poate că îmbrățișându-mă, prin minte îți treceau alte femei, femeile pe care … Continuarea →