Arhiva categoriei: proza

De ce poți fi o femeie nemăritată la 40 de ani? Mințile înguste știu cel mai bine răspunsul, dar din respect pentru cititorii mei nu voi reproduce părerea lor. Mințile elaborate încearcă să-și explice în funcție de experiența lor de … Continuarea →

Am ales să fiu a ta fără un motiv anume, fără prea mult timp de gândire, fără minte, fără mine cea rațională, fără trecut, fără frică, am ales să fiu a ta cu inima, cu cugetul, cu trupul, cu simțămintele … Continuarea →

…costă prea mult pentru cei ca mine! Pentru mine banii sunt prea scumpi, ei costă timpul în care aș putea să mă bucur de florile pe care le ud mereu cu mari întârzieri sau de un ghemotoc cu blană, care … Continuarea →

Fragil Trăiau într-un sat îndepărtat două surori. Copilăria lor fusese una fericită, așa cum se povestește azi doar prin cărți sau de bunicii mai în vârstă. Lecția cea mai importantă pe care ele au învățat-o era iubirea. Viața lor, material … Continuarea →

Îmi poate fi răpit timpul, îmi pot fi răpiți oamenii dragi sau cei pe care-i iubesc, prietenii, cunoscuții, îmi pot fi răpite multe lucruri de care mă folosesc, îmi pot fi răpite bunurile de care mă bucur, dar niciodată, nimeni … Continuarea →

Nu-i durere, când mă doare neiubirea, sau invidia semenilor, sau ura nesăbuiților, sau judecata minților slabe, astea nu-s dureri, durere este atunci când mama ți-e bolnavă, sau copilul, sau tatăl, sau soțul ori soția, când lângă tine vezi suferința săpând … Continuarea →

Poate fi de aur, atunci când, dacă ai rosti încă un cuvânt, ai putea răni! Pentru cei însetați de Dumnezeu, tăcerea este rugăciune! Și am mai învățat că tăcerea poate însemna și tristețe și fericire. Poate că ai ales să … Continuarea →

Uneori devenim cactuși, din invidie sau din răutate, nu ne putem bucura de bucuria semenilor, nu putem accepta că alții s-au născut cu mai mulți talanți, nu privim în propria oglindă ci judecăm capra vecinului și astfel ne încărcăm de … Continuarea →

Eram harnică, mă încânta să văd ieşindu-mi de sub mâini lucruri grozave, le admiram, mulţumeam lui Dumnezeu că am reuşit, dar nu eram fericită; altădată călătoream, la volanul maşinii, sub mângâierea soarelui, cu muzica atingându-mi timpanul şi mulţumind lui Dumnezeu … Continuarea →

E seara Sfântului Nicolae, ninge de parcă s-au rupt norii, îmbrac cojocelul primit în dar, încalţ ghetele de iarnă şi ies pe aleile parcului sub luminile galbene care îmi amintesc de filmele secolului trecut. Atâta fericire într-un singur suflet, nu … Continuarea →