Arhiva categoriei: versuri

Primăvara nu-i în ramuri Care tremură sub flori, Nu-i șoptire pe sub geamuri, Nu-i în lacrimi de ninsori. Primăvara nu-i roire Nici de fluturi, nici de-albini, Nici de vise-nvăluire, Nici în floarea fără spini. Primăvara nu-i grădina Picurată-n vii culori, … Continuarea →

Dor de mamă, dor de tată, Câte doruri mă îmbie… Dor de pâinea de pe vatră, Dor de-a mea copilărie, Dor de soare, dor de vară, Dor de ducă, visător, Dor de nopți cu lună clară Și de fericire, dor! … Continuarea →

Între mine și tine, potecă de dor, Eu frângându-mă de dorul tău, Tu de dorul alteia zăcând… Între tine și mine, hartă fără localități Fără indicatoare, doar niște munți Imposibil de trecut Între mine și tine s-a scris o partitură … Continuarea →

Braţ la braţ, vibrând cu marea, Pe o margine de gând, Tot mai grea e aşteptarea, Fără semn, fără cuvânt. Fără vis, ca-ntr-o uitare, Locu-ţi este tot mai gol… Peste-oceanul de-aşteptare Norii negri fac ocol. Nici un semn de întrebare … Continuarea →

Mă iartă, inimă, că-ți cer Să te mai prinzi încă o dată, În roata dragostei, zimțată, Din caruselul efemer! Mă iartă, inimă, că trag Prin sângerânda iernii rană O lacrimă siberiană Și încă plâng, și încă zac! Mă iartă, inimă! … Continuarea →

Când voi pleca, semnează a mea urmă, Să mă opresc, din umbră să mă strigi, Iar toamna despărţirii, vino, curmă! În braţele de flori să mă ridici… Semnează apăsat pe pomi cu roade, Pe frunze roz, pe galbene gutui, Pe … Continuarea →

Iubiți-vă prin vârfuri de condeie Și picurați din ele zvăpăieri, Din luminița pală de scânteie Aprindeți la ferestre primăveri! Cât încă vi-s luminile sub pleoape, Iubiți-vă, cât încă sunteți doi, Urcați-vă spre ceruri pe prisloape, Făr’a privi alergic înapoi… Iubiți-vă … Continuarea →

Căldura ce mă-nvăluie la tâmple Nu-i palma verii peste fruntea mea, Ci-i visul care stă să se întâmple Și-mi șuieră în gând ca o ghiulea! Căldura ce în piept mă împresoară Nu-i focu-aprins în sobele de lut, Ci-i dorul greu … Continuarea →

Mă lecuiesc și-așa tămăduită De tine, de iubire și de dor Nu mai privesc a toamnelor clepsidră, Doar pașii mi-i târăsc încetișor… Rulând sub ei un film ca o poveste, În care sunt eroul principal, Când adorată în grădini celeste, … Continuarea →

Pierzându-te, mi-e toamna sfârtecare De frunze și de ramuri și de nor Și plumbul îmi atârnă de picioare Când fără tine încetez să zbor, Mi-e scrisul, fără tine, scrijelire Pe plicuri, pe scrisoare și pe cer Și ceața-i tot mai … Continuarea →