Cealaltă femeie

Privesc la cealaltă femeie, la cea care-am fost,
care-a ars, care-a iubit, care-a plâns şi a fost plânsă, carea
avut curaj, care-a riscat, care-a trăit, privesc la ea şi nu
ştiu dacă să privesc cu nostalgie sau cu regret, cu milă
sau cu teamă, cu admiraţie şi nu ştiu dacă atunci am
greşit sau dacă azi greşesc?! Privesc la cealaltă femeie, ca
la o mască pe care am purtat-o, dar nu ştiu dacă mască
aveam atunci sau am azi, când mă privesc în oglindă şi
când nu mai fierb pentru o pasiune, când îmi accept
destinul, de parcă nu mai pot schimba nimic, când mă
mulţumesc cu acest prezent, de parcă este tot ce mi se
mai cuvine, când trăiesc anemic şi dau vina pe astenia de
primăvară, când singura flacără rămâne adunată în
amintiri, când mi-e dor de cealaltă femeie, care-am fost,
care-a ars, care-a iubit înflăcărat, care-a plâns şi a fost
plânsă, care-a zburat şi a plutit de fericire, care-a trăit…