Dac-ai veni,
Viața ne-ar fi perpetuă primăvară,
Ne-ar înflori inimile
Și din ele-ar răsări copilăria.
Dac-ai veni,
În îmbrățișare ni s-ar cuibări soarele,
Iar nopțile ne-ar fi taină
Și vise împlinite.
Dac-ai veni,
Am adăuga ani zilelor noastre
Și timpul petrecut în doi
Ar fi cel mai de preț dar avut vreodată.
Dac-ai veni,
Tu ai fi universul meu,
Iar lumea va deveni mai bună, mai dreaptă, mai frumoasă,
Văzută prin ochii tăi.
Dac-ai veni,
Îngerii ne-ar pregăti Paradisul,
În care-am trăi aici
Și dincolo de veșnicie.
Dac-ai veni,
M-ai așeza în locul gol din pieptul tău
Și deodată ai deveni întreg,
Iar eu m-aș simți fericită, aparținându-ți!
Dac-ai veni,
Ce vară ne-ar coace sufletele!
Ca în toamna vieții să ne bucurăm de rod bogat
Și nici o iarnă nu ne-ar mai fi povară,
Avându-ne unul pe altul în îmbrățișare…
Dac-ai veni…