Doar visând

suferinta

Nici nu mai știu viața ce-mi este?
E tânguirea unei slove,
E strălucirea unei nove,
Cât e real, cât e poveste?

Nici nu mai știu cât e urcuș
Sau cât cobor rostogolit,
Iar de-am pierdut ce am iubit,
Descumpănit privesc în sus.

Nici nu știu de e rău ori bine
Când tot adun într-o șufladă
Ori potopesc în cavalcadă,
Toate-amintirile cu tine?

Nici nu mai știu ce este viața?
Când e extaz, când agonie,
Văd bine c-a fost nebunie
Să-mi pun în oricine speranța…

Și dacă-aș ști…ce îmi ajută?
Ea vine ca un val de soare,
Plină de zâmbet și culoare
Și-apoi îmi dă să beau cucută.

Ea e un joc, e-un circ aparte
Trăit pe lame de cuțit,
Mai toarnă-n suflet fier topit
Și-arar lumini de Rai împarte.

Nici nu știu dacă-atuncea când
Ea îmi dădea din fericire,
Eu îmi trăiam a mea dormire
Și-s fericită doar visând…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *