Mi-e tare dor de tine, dar oare cine-i fi?
Mi-e dor de tine-n noapte. Mi-e dor de tine-n zi.
În lacrima din vie e dor de tine, dor
Cireşul din livadă îl scutură-n ogor…
Mi-e dor din nou, iubite, dar oare cine eşti?
Mi-e teamă că eşti spuza unor străvechi poveşti
E dor în joc de scrânciob şi-i dor în câmpul viu
Şi nu ştiu fără tine, ce-aş mai putea să fiu?
Mi-e dor de tine tare şi nu ştiu zău, de cine?
Şi mi te-ncuibi în suflet, ca-n grâu un mărăcine…
Mi-e dor, iubite, dor şi nu ştiu cum vom fi
Când n-om mai fi nici tineri, când n-om mai fi copii!?