Dor
Mi-e dor de lunga noaptea noastră,
De patosul ce ne stârnea,
De atitudinea-ți măiastră,
De vorba ta, de catifea,
De ce ești tu când ești cu mine,
De ce sunt eu când mă privești,
Ne știm de prea puține zile,
Dar pot rosti un ”Te iubesc!”
Mi-e dor și nici nu știi cum doare,
Să nu te-aud, să nu te văd,
Mi-ești drag din cap până-n picioare,
Absența ta îmi e prăpăd,
Îmi urlă-n minte a pustie
Singurătatea ca un hău
Și-n veci nimic n-o să mă-nvie
Dacă mă sting de dorul tău.
Mai vino, dragul meu, în noapte,
În zori, ori când vei vrea să vii,
Că prea mi-s clipele furate
Și prea mi-s toamnele pustii,
Cu tine se rescrie viața,
Cu tine sunt ce n-am mai fost,
Dispar și iernile, și ceața,
Iubirea ne e adăpost,
Te rog, nu mai lăsa tăcerea
Să fie între noi blestem
Vino, să intri-n încăperea
Sufletului! Plâng și te chem!
Mi-e dor și doru-i o otravă,
De m-ai mințit, mă voi sfârși,
Voi fi pe mare o epavă….
Mi-e dor și te aștept să vii!