kinopoisk.ru
Duminicile fără tine-s nostalgii,
În ceşti amare, de cafea şi zaţ,
Privirea sugrumată de nesaţ,
Aşteaptă disperată-n poartă, ca să vii!
Duminicile fără tine-s boală grea,
Cu timpul surd, încremenit în ceas,
Cu păsări care cântă fără glas
Şi cu lumina stinsă, în flori de peruzea.
Duminicile fără tine-s viu blestem,
Cu dorul spânzurându-se-n copaci,
Când te doresc, iar tu alegi să taci,
Când nu vrei să auzi cum, disperat, te chem!
Azi nu mai caut leacul bolii-n clinici,
Să aibă doctorii răgaz pentru iubit,
Când eşti cu mine, dintr-o dată-am înflorit
Şi clipele devin subit, duminici!
Duminicile lângă tine-s evantai,
Ne-mbracă în costumele de miri,
Ne-nfruptă gustul blândei nemuriri
Şi-orice duminică devine colţ de Rai!