Ești fericit,-ă?

tabara-dedicata-exclusiv-Doamnelor-si-Domnisoarelor

Primăvara se lasă așteptată, acest martie, capricios, mă ține pironită lângă sobă și pentru ca seara să fie și mai plăcută, dau un telefon unei bune prietene. Filozofăm uneori despre viață, în general, alteori despre sensul ei, despre evenimente venite fortuit, despre prietenie, despre ea sau despre mine, despre trecut sau despre credința în Dumnezeu, despre atâtea și atâtea lucruri…
O invit la mine, am făcut focul și ceaiul, motanul toarce pe divan, candela îmi veghează seara și până să ajungă prietena mea, răsfoiesc facebookul. Citesc că azi a fost ziua fericirii și mă întreb dacă eu sunt fericită. Până să-mi răspund la întrebare, taxiul e la poartă și deschid ușa prietenei mele.
Ne instalăm cât mai bine în fotolii, ne sorbim ceaiul în tihnă, aroma de biscuiți cu rom învăluie livingul și mă trezesc întrebând-o:
– Tu ești o femeie fericită?
Se uită pe sub ochelari la mine, zâmbește și mă lasă în suspans un timp, ca și cum ar fi avut nevoie de un restart sufletesc. Apoi începe cu voce domoală să-mi spună:
– Cred că nu ai formulat bine întrebarea, mai corect mi se pare să întrebi pe cineva, ce înseamnă pentru el sau ea, fericirea? Pentru că eu vreau să-ți spun, că odată cu trecerea anilor —am omis să vă spun despre prietena mea, că are o vârstă respectabilă și este foarte
bogată—, fericirea o găsești în alt loc, în cu totul alte lucruri decât o găseai în alt timp. Eu spre exemplu am tipat și am plâns de fericire de câteva ori în viață. Fericirea vine, te înalță, simți că îți explodează sufletul și că nu mai încape în tine, apoi pleacă. Își caută alt loc de întâlnire, caută să-ți pregătească altă surpriză și te așteaptă din nou, să te facă să zâmbești, să țipi, să cânți, să dansezi, să iubești, să trăiești!

Prima mea fericire a fost un ursuleț de pluș.

A doua fericire, a fost întreaga copilărie, cu succesele ei, cu meritele școlare obținute, cu familia în care trăiam. Dacă atunci mă întreba cineva, ce mă face fericită, cu siguranță aș fi răspuns, să iau nu știu care examen, să-i văd pe părinți iubindu-se sau să-mi iasă perfect rolul jucat în piesa de teatru, la serbarea de sfârșit de an. Fericiri simple, de copil.

A urmat fericirea primei iubiri. M-am îndrăgostit pentru întâia oară, îmi zvâcnea inima sub pardesiul surorii mele, ieșeam la prima mea întâlnire, de dragoste, nu aveam haine speciale, așa că am rugat-o pe sora mea, să-mi împrumute pardesiul mov, de care eram fascinată. În stația de tramvai, mă aștepta El, am coborât, fâstâcită, când a trebuit să-mi las mâna în mâna bărbătească, întinsă spre a mă ajuta. Îmi bătea inima năvalnic, iar gestul lui de a-mi oferi un trandafir roșu, scos de sub geaca galbenă, m-a îmbătat și mai mult. Am primit atunci, darul divin, timpul acela, fără măsură, fără limită, când totul pare roz. Eram cea mai fericită ființă din lume. Primul sărut, primul vis de nuntă, prima speranță de a fi doi. A fost fericirea întâiului și celui mai inocent îndrăgostit.

Odată cu timpul au venit și dezamăgirile, și lacrimile despărțirilor, și durerile trădării, și teama de a rămâne din nou singură, și neputința de a schimba aceste lucruri, însă peste aceste neguri sufletești mă aștepta undeva, cândva o altă fericire. Era un alt El, era bărbatul acela despre care spui, că e marea dragoste, e iubirea vieții, e bărbatul acela care te duce la altar, cu care-ți petreci în mare taină noaptea nunții, alături de care-ți construiești secundă cu secundă o intimitate tainică, bărbatul care îți este alături când în tine se naște o nouă viață, bărbatul acela care într-o altă zi îți poate fura totul, dar care atunci m-a făcut să cânt zile în șir, în călătoria de nuntă, să râd tuturor celor pe care-i întâlneam, să plâng de fericirea de fi a lui, să ridic brațele spre cer și să spun: Doamne, mulțumesc pentru atâta fericire! A fost bărbatul care m-a făcut să mai fiu încă o dată fericită!

A urmat fericirea supremă, secunda în care medicul ținea o mogâldeață plângăcioasă, la capătul patului meu și spunea:
– Felicitări, doamnă, aveți un băiat, să vă trăiască! Plângeam și țineam pe piept făptura aceea umedă încă, ascultându-i respirația, ținându-l cu mare grijă, să nu-l lovesc, protejându-l mai mult decât ar fi fost necesar, eram mamă, a fost o fericire, care mai ține și azi, pentru că atunci când sună telefonul și văd că e fiul meu, în mine renaște fericirea din prima lui zi de viață. E fericirea unei mame.

Au mai fost și alte fericiri, chiar dacă odată cu timpul s-au înmulțit și examenele vieții. Și boala, și sărăcia, și grija zilei de mâine, și singurătatea și chiar disperarea, mi-au fost o vreme însoțitoare fidele. Într-o zi, de m-ai fi întâlnit, ți-aș fi spus că m-ar face fericită o sută de lei, ori o bucată de pâine, ori un rezultat bun, medical, ori un prieten sincer, ori un părinte pierdut, ori o regăsire a cuiva drag, ori alte și alte mărunțișuri. Îți spun că fericirea vine, fie prin lucruri mărunte, fie prin întâmplări mari, diferă de la om la om, pentru unii fericire înseamnă să poată merge, pentru alții să poată zbura, pentru unii înseamnă încă o zi de viață, pentru alții o cană cu apă, adusă la timp, la patul suferinței.

Fericirea are atâtea definiții, câte nevoi avem fiecare, în diferite momente din viață.

Într-o zi am ajuns foarte bogată și foarte singură. Extrem de singură și izolată de lume și m-am întrebat, ce m-ar mai face fericită? Am călătorit o vreme, pentru că atunci când eram săracă, îmi doream mult să călătoresc, dar revenind acasă, eram tot nefericită și am descoperit fericirea, unde nu știam până atunci că există. Deveneam fericită numai și numai atunci, când produceam cuiva fericirea. Astfel, am început să caut cei mai nefericiți oameni și să le fiu fericire, împlinindu-le visele. De această fericire sper să nu mă mai despart niciodată.

Am învățat că fericirea individualistă, egoistă nu ține mult, am învățat că fericirea eternă există și ea este divină și înseamnă a dărui, a ierta, a iubi!

Sunt o femeie fericită!

Acest articol a fost publicat în proza. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *