Ce-ai mai făcut în anu-n care
Nu ne-am vorbit și nu ne-am scris?
În pâlpâiri de lampadare,
Te mai zăresc ca într-un vis…
Pe chipul tău lumini și umbre,
În visul meu parcă zăresc.
Învață ca un prunc să umble,
În ochi, un licăr îngeresc,
Iar brațul ce-l purtai cu fală,
Înveșmântându-mă în el,
E ram de măr și face-a vară
Și-i pică floarea cătinel…
Și gura… gura pare apă
Din care-aș bea cu sete-n veci,
Dar apa mea e plumb în pleoapă,
De când ai hotărât să pleci.
Și oare-i primăvară-n tine,
În suflet ți-este iad ori rai?
Ale iubirilor festine
S-au stins. Nici un cuvânt nu-mi dai…
Ce-ai mai făcut în anu-n care
Nu ne-am rostit nici un cuvânt?
Se sting tăcute lampadare
Și visul de iubire-i frânt.