Inima

viata
În tine-i povârniş, inima mea,
Iar lacrima ca într-un hău coboară,
Când de durere-i grea ca o ghiulea
Şi doru-ncepe aprig să o doară.

Inima mea, pe-acelaşi povârniş
Lacrima-i fulg în zborul prin visare,
Când din sărutul nopţii, pe furiş,
Iubesc nemărginirile stelare…

Când lacrima mi-e girul către cer
Şi rugăciunea plânge a speranţă,
De câte ori iubirea îmi ofer,
Îmi curgi prin vene picături de viaţă…

Prin tine toate trec, aprins trăieşti,
Te frângi şi te topeşti de-a mea cădere,
Iar când sunt fericită, înfloreşti,
De-aceea din iubire-mi fac avere!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *