Mulţumesc celor care mi-au încurcat viaţa, un timp, pentru că datorită lor azi sunt disponibilă pentru Cel care-mi merită Iubirea; mulţumesc celor care mi-au dat suferinţă şi lacrimi, pentru că datorită lor azi ştiu şi pot dărui Dragostea, desăvârşit; mulţumesc celor care-au vrut să mă coboare, pentru că ei m-au urcat; mulţumesc celor care-mi fac rău, pentru că ei îmi fac bine; mulţumesc celor care mă judecă (de cele mai multe ori strâmb), pentru că ei preiau greul meu; dar mai ales mulţumesc Celui care azi îmi ia mâna în mâna Lui şi-mi călăuzeşte paşii înspre primăvară, Celui care a deschis colivia în care sufletul mi-era prizonier şi are răbdarea să mă înveţe din nou zborul către Lumina Iubirii, Celui care are curajul să păşească pe aceeaşi cărare cu mine, cărarea Împărăţiei! Mulţumesc şi nu uita că te-aşteaptă un Om, cu sufletul pregătit ca de feciorie, cu sete de viaţă şi dor de iubire, cu ochii calzi şi umezi de drag, cu mâna mică şi fermă, cu trupul plăpând ca un ghiocel în bătaia vântului, cu credinţa că Dumnezeu face minuni!