Braţ la braţ, vibrând cu marea,
Pe o margine de gând,
Tot mai grea e aşteptarea,
Fără semn, fără cuvânt.
Fără vis, ca-ntr-o uitare,
Locu-ţi este tot mai gol…
Peste-oceanul de-aşteptare
Norii negri fac ocol.
Nici un semn de întrebare
Nu ţi-aş pune, fiindcă ştiu:
Cea din urmă sărutare
A lăsat un loc pustiu
Şi-avea gust de despărţire…
Nu-l mai vreau, nu te mai chem!
Din a noastră fericire
E-un loc gol şi nici un semn…