Ninge

craciun
Ninge feeric, ninge să ne-ngroape
Visările schimbate-n utopii
Și trag fotoliul lângă geam, aproape,
Să-mi dau privirea fulgilor zglobii.

Să mă cuminec iarăși cu Crăciunul,
Să pun în brad ghirlande luminând,
Să-ți dau săruturi unul câte unul,
Amestecate cu colind plăpând,

Ninsoarea adunată sub fereastră
Va ține cald cămărilor cu vin,
Pân’ s-or topi de primăvara noastră
Și de adâncul dragostei suspin.

Și-așa amestecându-ne în iarnă,
Ne vom iubi și-om bea din vinul fiert,
Lăsând ninsoarea-n suflete s-aștearnă
Rumoarea fulgilor, suav concert!

Acest articol a fost publicat în versuri. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *