Nu am

vio

Nu am vocabular elevat și teorii savante, să-i impresionez pe filozofi, nu am bogății, să mi le etalez (și slavă Domnului, că nu mă simt atrasă de latura materială a lumii), nu am scrisul caligrafic și nici pe gustul tuturor, nu am sfințenia care să mă înalțe, tot ce am e puținul meu suflet, pe care vi-l aduc de fiecare dată, îmbrăcat în cuvinte simple, spălat de răutăți și invidii, împodobit cu flori și uns cu mir. Mereu poartă la el, cu demnitate și mândrie, o bijuterie scumpă, crucea pe care o are de dus! Vă trimit azi un gând sincer, de iubire!

Acest articol a fost publicat în proza. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *