Nu te mai cunosc!

Singuratatea ma indeamna sa-mi amintesc ca-i apartin doar ei si ca face din mine ce vrea ea, imi schimonoseste gandurile, mi le intuneca apoi imi tulbura privirea cu lacrimi grele, dar moare de ciuda cand vede ca ma bucur de lucrurile marunte, ca-mi scald irisii in buchete colorate de flori, ca ma las dansata de adierea vantului si imbratisata de caldura soarelui, ca gasesc in firul de iarba, viata pe care ea, singuratatea, mi-a furat-o! E prea multa floare pe pamant ca sa te simti singur, e prea frumoasa muzica, sa nu vibrezi ascultand-o, e prea vie privirea din ochii copiilor, ca sa nu te molipsesti de viata, e peste tot, Dumnezeu, ca sa nu te simti niciodata singur! Singuratate, nu te mai cunosc!!!