Căldura ce mă-nvăluie la tâmple
Nu-i palma verii peste fruntea mea,
Ci-i visul care stă să se întâmple
Și-mi șuieră în gând ca o ghiulea!
Căldura ce în piept mă împresoară
Nu-i focu-aprins în sobele de lut,
Ci-i dorul greu ca pietrele de moară,
Care mă perpelește-n așternut…
Căldura care trupu-mi istovește
Nu-i cerga ce mă-mbracă, seara-n pat,
Nu-i jocul chicotind copilărește,
E focul dragostei, în care ard!
O mie de laude ție, Zeiță a versului de dragoste!
Multumesc!
Căldura ce mă-nvăluie la tâmple
Nu-i palma verii peste fruntea mea,
Ci-i visul care stă să se întâmple
Și-mi șuieră în gând ca o ghiulea !
Felicitări ! Foarte frumos !
Multumesc!