Prin ceață

dscf8014

Singură ceața, fald în fald,
Îmbrăcăminte de recrut,
În patul rece și durut
Doar ea îmi ține noaptea cald!

Singură ceața peste râu
Cuprinde lunca-n brațe, plin,
Se lasă greu ca un suspin
Și-n zori doar ea îmi e desfrâu…

Singură ceața, deasă azi
Ca plânsul unei ierni pustii,
E urma ta, când nu mă știi.
Doar ea mă mângâie-n obraz…

De-ar fi să ies din ea, subit,
N-aș mai fugi înspre lumină,
Rămân în locul meu de tină,
Unde, doar ceața m-a iubit!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *