Când voi pleca, semnează a mea urmă,
Să mă opresc, din umbră să mă strigi,
Iar toamna despărţirii, vino, curmă!
În braţele de flori să mă ridici…
Semnează apăsat pe pomi cu roade,
Pe frunze roz, pe galbene gutui,
Pe franjurii iubirilor schiloade,
Să mă predau iar, ochilor căprui…
Semnează-te pe margine de gânduri,
Chiar tremurat, eu tot am să-nţeleg,
Va picura iubirea-n rânduri, rânduri,
Mă va întoarce, să mă reculeg…
Semnează-te pe locul numit: „Soartă”,
Pe drumu-n care paşii vor călca,
Semnează-te pe trenul ce m-aşteaptă,
Văzându-te, să nu mai pot pleca!