Te-am ridicat pe-un piedestal de fluturi,
Ca să te poarte-n zborul lor sublim,
Tu de iubire ca de-un rău te scuturi
Și n-a mai rămas timp să ne iubim!
Te-am ridicat pe-un piedestal de marmuri,
Din sânul feciorelnic, prelucrat
Să înflorești ca primăvara-n ramuri!
Mi-ai dăruit tăcerea și-ai plecat…
Te-am ridicat pe-un piedestal de vise,
De flăcări, de iubire, de lumini,
Din rândurile pentru tine scrise
Dar tu nu vezi, că prea suntem străini!
Te-am ridicat pe-un piedestal de doruri,
Din suspinata inimii bătaie,
Dar între noi se lasă grele storuri
De ploaie, de-ntuneric, de noroaie…
Te-am ridicat pe-un piedestal de lacrimi,
Strânse-n căuș când ochii rourară,
Dar ai ales nesățioase patimi
Ce fac să fie viața mai amară.