Te-aștept…
și lanțul timpului mă strânge,
și-mi plâng în piept deșarte ploi,
mi-s ochii un potir cu sânge
privind la urma cu noi doi…
mi-s toamnele nevinovate,
covor de frunze stă întins,
nu știu în mine ce se zbate,
dar fug-ades la tine-n vis.
când noaptea vine furișată
și brațul tău pe pernă nu-i…
suspin când mai sunt întrebată,
de ce sunt fata nimănui?
când zorii zilei luminează
sub raza cerului tresar,
te-aștept la masa de amiază,
la cina de sub felinar…
și nimeni n-are ce să zică,
te-oi aștepta pân’la sfârșit,
iubirii fi-voi mucenică,
te-aștept sub teiul înflorit!