Te strig
Cum n-am strigat pe nimeni, niciodată,
De parcă aș muri de dor și frig,
Iar visul meu cu tine mă îmbată,
Tu nu m-auzi și eu încă te strig…
De parcă-aș fi-n prăpastie țărână,
De parcă drumul vieții mi-ar fi fad,
Tăcerea nopții glasul mi-l îngână,
Aș vrea să zbor, dar fără tine cad.
Îmi ești aripă și îmi ești vertebră
Și fără să te știu tot te-am chemat
S-aduci lumina în a mea tenebră…
Te strig, te chem, te vreau, nu te-am uitat!