Undeva, departe, gândul meu stingher
Te mai ia în brațe, te mai poartă-n el,
Scânteiază încă sufletul de dor,
Încă te mai strigă șoapta-ncetișor…
Încă licăresc amintiri cu tine
Chiar dacă-ntre noi zile trec străine,
Chiar dacă tăcerea ta îmi e blestem
Încă-n rugăciunea nopții te mai chem,
Din cununi de vară încă îți mai țes
Rime zbuciumate fără de-nțeles,
Din căderi de rouă încă mai îngân
Visul meu cu tine ca un mit păgân,
Încă mai tresare inima naivă
Parc-ar mai iubi… ca-ntr-o recidivă,
Parcă te zărește, bucuria-i saltă…
S-a-nșelat sărmana! Nimeni nu-i la poartă.
Încă îți doresc sufletul ferice,
Încă mai trimit visul să te strige,
Chiar dacă-ntre noi s-au zidit zăbrele,
Umbra nunții noastre cale-i printre stele,
În tăcerea nopții gândul meu curat
Te mai poartă-n brațe, chiar de m-ai uitat,
Te adun sub gene și privesc ‘napoi…
Câtă strălucire era între noi!
Undeva, departe, gândul meu stingher
Încă te-nfășoară-n mantie de cer
Dacă pașii-ți urcă, drumul de ți-e zbor,
Încă te mai poartă gândul meu de dor!