În priviri nu ne mai ard scântei,
Ochii tăi se uită-n altă parte
Și e noapte grea în ochii mei,
Iar tăcerea ta-i fior de moarte.
Te-aș striga, frumosul meu iubit,
Să te chem pentru ultima dată,
Dar de ger cuvântu-a răgușit
Și de dor mi-i vocea sugrumată.
Spune-i dar povești acelei care
Mângâiere ți-e în așternut
Și-oi uita că dincolo de zare
Ne-am iubit cândva, ne-am cunoscut…
Voi uita de anii ce trecură
Și m-au pironit să te aștept,
În cuvinte voi sădi căldură,
Primăvara voi sădi în piept!
Va țâșni din iarnă, iarăși, viață
Să-i dea sufletului împietrit,
De sub răni s-o naște iar speranță
Și-oi uita ce strașnic te-am iubit!
Violeta Cîmpan