Voi, zori de zi, veniţi de prea departe,
Voi mi-aţi luat lumina şi vara mi-aţi luat,
Speranţele din noi au fost deşarte,
Că doar o-mbrăţişare de rămas bun mi-aţi dat.
Lăsaţi-mi loc în frunze, lăsaţi-mi scris pe cer,
O stea să-mi spună calea, luaţi-mi bezna grea,
M-aţi înrobit în gânduri, în vise nu mai sper,
Mi-aţi scris destinul singur, când lacrima gemea…
Luaţi-mi insomnia şi mai lăsaţi-mi timp,
De vreţi, vă dau odihnă, în pat cu baldachin,
Luaţi-mi amintirea în care mă înghimp,
Luaţi-mi răstignirea pe crucea-acestui chin…
Lăsaţi-mă să-l strig, lăsaţi-mă să-l chem,
Pe drumul rătăcit e pasul mai rebel,
Din dorul ce ne-a ars, noi doi să înviem,
Luaţi-mi tot ce am, aduceţi-l pe el.
de Violeta Cîmpan