Dor de mamă, dor de tată,
Câte doruri mă îmbie…
Dor de pâinea de pe vatră,
Dor de-a mea copilărie,
Dor de soare, dor de vară,
Dor de ducă, visător,
Dor de nopți cu lună clară
Și de fericire, dor!
Pe poteca unei vieți
Duc cu mine doruri multe,
Dintre toate-i cel mai greu
Dorul tău când mă asmute
M-ai aprins ca pe-o făclie
Să fiu purpură de steag,
Nime’-n lume n-o să știe
Mie cât îmi ești de drag…
Ai venit ca o lumină,
Dar prea repede-ai apus
Și mi-e sufletul de tină,
Unde ești, unde te-ai dus?
Că pe toate ce-s în mine
Eu le port și nu mă plâng,
Numai pentru dor de tine
Zilele pe jar se frâng,