Pune, Doamne-n locul rănii
Leac, de oameni neștiut,
Când din mine rod dihănii,
Fă-mă iar ca la-nceput!
Peste-a inimii durere
Pune, Doamne, har promis,
Drumul fă-mi-L mângâiere
Și de lacrimi neatins!
Pune, Doamne, o ieșire
Lagărului meu de dor
Și-n cuvinte-nveșnicire!
Fă-mi urcușul mai ușor!
Pune, Doamne, o iscoadă
Dacă negre gânduri vin,
Să le ia pe toate-odată!
Pune-mi dragoste-n destin!
Pune, Doamne, lacăt gurii
Din cuvinte rai să țes,
Pune capăt, Doamne, urii!
Fă-ne viața pe-nțeles!
Pune-n locurile arse
Lut de Tine-nsuflețit,
Prinde-n fire de mătase
Tot ce-n viață am iubit!
Peste patimile toate
Pune, Doamne, căpătâi!
De inimi încătușate
Să Te-atingi, să le mângâi!
Pune, Doamne, ce vei vrea
Peste-a mea însingurare…
De cobori în casa mea
Nici o rană nu mai doare!
Pune, Doamne, ce vei vrea….
Minunate versuri, emotionante…Te admir si pretuiesc cu tot sufletul meu, dragå Violeta Cimpan!
Multumesc mult!