Scrisul cade pe hârtie,
Se prelinge-ncet pe toc,
Face vals din poezie,
Când din suflet smulge-un strop…
Poți să-l storci curat, din lacrimi,
Ca oftat ori ca prea plin
Din încăierări de patimi,
Ori de-a-nsingurării chin,
Poate fi doar o poveste
Care luminează-n timp,
Altă dată parcă este
Răsărit de anotimp,
Poate-nnobila cuvântul,
Poate pune-n el lumini,
Poate curăți, citindu-l,
Sufletele de rugini…
Poate fi doar o scrisoare
De adio sau de dor,
Tot el cade greu și doare
Sau e aripă în zbor,
Scrisu-i apă de fântâne,
Însetaților e leac,
Din el sufletul rămâne
Să vorbească peste veac.