Vine iarna, pleacă toamna,
Pleacă valuri, valuri vin,
Caii-și strâng în smocuri coama
Și nechează libertin,
Aburind cu botul iarba,
Pe sub brume-ntârziate,
Mânji îngenunchind degeaba,
Căutând semințe coapte.
Trec minute fără milă,
Pașii pe trotuare trec,
Din iubirea juvenilă
A rămas doar gustul sec,
Gust amar, gust de tăcere,
Toamna pleacă, iarna vine,
Nici o briză-n adiere,
Când tu nu mai ești cu mine…
Întomnare în scrisoare,
Doar zăpezi printre cuvinte,
Gerul dintre noi mă doare,
Arde lacrima fierbinte…
De iubire-n vâlvătaie,
Am tot ars și-am ars, demult…
Lapovițe azi, din ploaie
Și doar crivățu’-l ascult.
Vină iarna dar, să vină!
Cailor oi pune fân,
Amintirea ta sublimă
Oi purta la piept, sub sân.
De sub iernile-nghețate,
Te-oi striga, ca-ntr-un ecou
Și în rime tremurate
Te-oi cânta din nou, din nou…
Plânsa sufletului rană,
De îngheț, oi obloji,
Ca un prunc fără prihană,
Te-oi ierta și te-oi iubi…