Casa copilăriei

377665_266411950077224_100001252637430_849784_1332489817_n
Acasă este locu-n care
Ne stau părinții așteptând,
În părinteasca sărutare
Pun o dorință, stea de gând

Acasă ne e soba caldă,
Ne stau icoane pe pereți,
Iar lacrima în ochi se scaldă
De dor de fete și băieți.

De-o viață tata-i stâlp în casă
Și mama-i toată viața lui,
Coboară sfinți și luminează
Iar în ferestre râd gutui.

Acasă candela-i aprinsă
Și rugăciunea mamei tale,
De-atâta dragoste cuprinsă
Se face stea din carul mare,

Iubirea-și are rostul ei
Și izvorăște din Acasă,
Și-nmiresmează flori de tei,
Iar doina mamei e duioasă…

Copil părinților pe vatră
Ai fost, la sân ai supt și-ai plâns
Și-ai scrijelit cuțitu-n piatră,
Și visele-n buchet ai strâns

Azi vezi că nicăieri sub soare,
În vilă mare și luxoasă,
Nu e atâta-nseninare
Ca-n locul drag numit: Acasă!

Acest articol a fost publicat în versuri. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *