Arhiva categoriei: proza

În DEX expresia ”A fi fără Dumnezeu” se explică astfel: • A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) nici un sens, nici o valoare, … Continuarea →

Am învățat că bărbatul care nu te caută, nu are nevoie de tine; am învățat că oricât de mult îți dorești dragostea și oricât de mult o meriți, ea poate să nu vină la întâlnire niciodată; am învățat că bucurându-mă … Continuarea →

Ne-am dat mâna, când ne-am cunoscut, păream amândoi încântaţi, eu am rămas fascinată; tu, poate da, poate nu! Mâna ta m-a înrobit pe vecie, n-aş fi reuşit să mă desprind din încleştarea ei nevăzută, dacă ochii tăi nu m-ar fi … Continuarea →

Rămân urme din sufletele noastre răstignite-n tablouri agățate pe pereți, sau risipite pe note în melodii vechi, sau uitate prin rafturi prăfuite în biblioteci, sau în poveștile din filme, îmbrăcând alte haine, alte roluri, dar sufletele cele mai curate sunt … Continuarea →

Doamne, azi în zi de taină, îndrăznesc să te invit la o cină în doi. O cină cum n-am avut niciodată. La masa mea sărăcăcioasă, la care mă aşez singură de ani buni, vino tu, să-mi fii oaspete de seamă … Continuarea →

În miez de noapte prin vântul turbat, ies să pun trei vreascuri pe foc, deschid lacătul greu, ploaia îmi udă mâna şi e rece, tot mai rece… bărbatul e dus la război… îmi place să-l ştiu acolo, mai degrabă decât … Continuarea →

Când se face să-l întâlnești este darul suprem pe care îl poți primi în această viață. Spun asta și mă veți putea contrazice, dar vă respect părerile și îmi mențin propria convingere. Cine are șansa să-și întâlnească omul pe care … Continuarea →

Seară lăptoasă de noiembrie, felinarele stau aprinse, ceața e deasă și coboară peste case, înghite satul liniștit și adoarme într-un vis adânc. Câinii nu mai latră, nu se mai agită la lună, dorm și ei, doar eu rătăcesc prin ceața … Continuarea →

Nu voi veni eu, pe mine nu m-ai vrut, dar voi trimite florile, să te înfioare cu mirosul și frumusețea, nu voi veni eu, dar voi trimite stelele, să-ți mângâie visele și să-ți încălzească nopțile, nu voi mai veni, dar … Continuarea →

Ador să cad în îmbrățișarea ta, ploaie de toamnă! Da, ploaia, cu răcoarea ei cu tot, cu sărutul ei, curgând pe umbrelă sau pe obraji, sau pe pleoape, sau pe suflet. O iubesc, fiindcă în ea e viața, de ea … Continuarea →