Arhiva categoriei: proza

Chiar mi-aş dori să-mi pună cineva sub penel, locul căruia sufletul meu îi spune ”Acasă”; acel loc este iubirea! E drept că şi poezia mă ajută să bucur ochii mamei, atunci când citeşte, să uit cum doare, atunci când durerea … Continuarea →

Mă lupt uneori cu nişte mori de vânt să le explic că e în zadar să fugi de tot ce înseamnă viață, tot ce presupune a trăi, ca să descoperi credinţa în cărţi sau să fugi de o căsătorie, de … Continuarea →

Am ales drumul cu tine, am ales să pășesc lângă pașii tăi, am ales să-ți fiu sprijin, însoțitor, prieten, destin! Am ales să petrec anotimpurile cu tine, să depăn clipele sub oblăduirea ta, să-mi supun iubirea iubirii tale, am ales … Continuarea →

Aceste mâini ne-au ținut la sân, când eram doar prunci, au secerat grâul în luna lui cuptor, au adunat fân și au prășit țarine, aceste mâini s-au îmbrățișat în rugăciunile de sub icoană, s-au prins în horele satului și s-au … Continuarea →

Nu am vocabular elevat și teorii savante, să-i impresionez pe filozofi, nu am bogății, să mi le etalez (și slavă Domnului, că nu mă simt atrasă de latura materială a lumii), nu am scrisul caligrafic și nici pe gustul tuturor, … Continuarea →

M-am regăsit în zbaterea izvorului de munte, lovindu-mă de stânci, izbindu-mă de pietre, dar urmându-mi drumul spre Înainte şi niciodată înapoi, la fel ca apa curgătoare trăiesc azi şi aici pentru a dărui Iubirea, pentru că izvorul rece şi înspumat … Continuarea →

O altă seară, venea de la o lansare de carte, unde fusese fotografiată, aprobată, acostată de admiratori şi astea toate o făcuseră să se simtă o mică prinţesă, doar un gând din valul ei de gânduri era neascultător şi îşi … Continuarea →

Fabuloasa iarnă reușește să îmbrace în alb, lacrima toamnei, pustiul pădurilor, florile îngenuncheate, câmpurile goale și pune în locul plânsului de noiembrie, bucuria nașterii lui Hristos. Îmbracă pomii de Crăciun în lumini și beteală și ne îndeamnă la iubire, adunându-ne … Continuarea →

Cunosc măicuțe triste, pe care le-am întâlnit ori ce câte ori merg să mă rog la o biserică sau mănăstire, pe care le văd prin satele noastre, sate frumoase, dar din ce în ce mai sărace, le văd și prin … Continuarea →

Zăpezile știu cel mai bine să ningă, să aducă iernile peste toamne, să se topească sub primăveri, stau înghețate sub ferestre, strălucesc în razele cu dinți ale soarelui, scârțâie sub pași, în nopțile cu lună, se fac săniuș copiilor, se … Continuarea →