Mi-s clipele icoane părăsite
Pe care le cuprind cu ochi săraci,
Cărările din lanuri necosite
Așează-n drum, roșu covor de maci.
Mi-s clipele o zbatere de-aripă,
O pendulare între două punți,
Din aurul primit mai fac risipă,
Iar pașii mi-s mărunți, tot mai mărunți…
Niște-ncăierări între un ”nu” și-un ”da”,
Umbra unui dor ce-a sfârșit ucis,
Gândurile toate către dumneata,
Ape-nvolburate, clipele mi-s!
Rime despuiate care zac și gem,
Stele care ard și apoi dispar
Adunate toate parcă într-un ghem,
Mi-s clipele zvâcniri de felinar!