Fără tine, vai, ce-i cu noaptea asta?!
Din ea nu prea pare a se naşte zi.
Vai, ce tulburare-mi zgâlţâie fereastra
Şi-i tot mai departe verbul a iubi!
Fără tine norii îmi apasă fruntea,
Toamnele de aur se prefac în gri,
Suflet fără aripi nu mai trece puntea
Şi-i tot mai departe verbul a iubi!
Fără tine anii care mă trecură
Când prin aşteptare, când prin amăgiri,
Mi-s azi grea povară, amintiri de zgură,
Şi-s tot mai departe anii de iubiri.
Fără tine viaţa, vai, ce agonie!
Aş alege-n locu-i un conac domnesc,
Să mă-mbăt la crame, să am amnezie
Şi în vis, să n-aud, tainic, te iubesc!
Fără tine cine-s? Mugur fără vlagă,
Floare fără farmec, mamă fără prunci,
Inimă pustie, dragoste beteagă,
Unde e iubirea noastră de atunci?
Fără tine ceara plânge-n lumânare,
Ştiu că niciodată nu vei mai veni,
Zilele-s ca noaptea, ca pelinu-amare
Şi-i tot mai departe verbul a iubi!