Gust de lacrimi
Mănânc o felie din tortul de mere – tortul meu preferat la vreme de toamnă – și mă bucur de căldura căminului într-o seară frumoasă de noiembrie. Tortul cu multă frișcă, cu mere zemoase cu gust caramelizat și alte ingrediente aromate se vrea a fi un deliciu la vreme de seară, doar că ascultând și un program de știri, deodată simt că tortul meu are gust de lacrimi.
Da, de lacrimi, și nu știu ce înghit mai greu, lacrimile ori tortul, dar știu sigur că mănânc și plâng, plâng pentru suferințele poporului meu, plâng pentru durerea mamelor care-și petrec copiii la morminte, plâng pentru copiii orfani – cunosc handicapul pierderii unui părinte –, plâng pentru un copil nevinovat de numai trei anișori care stă în comă indusă așteptând un verdict, către viață sau către moarte?! și nu în ultimul rând plâng descoperind că printre oameni mai trăiesc Oameni! Mă mișcă solidaritatea atât a semenilor mei români, cât a celor străini de acest popor, mă mișcă tineretul care azi se revoltă și îmi dau seama că acești tineri suferă când își văd părinții obosiți de muncă, de stres, de obligații greu de suportat, suferă când văd că drumul spre un trai normal, decent, frumos este drumul străinătății, suferă când trăiesc aici cu bunicii sau singuri sau printre străini, timp în care părinții lor sunt sclavi în alte țări, suferă când pe străzi este o stare apăsătoare de neîmplinire generală, este o lume purtând mină posacă și frunte încrâncenată de griji, aceste tineret suferă.
Mă întreb uneori de ce poporul meu are o cruce atât de grea de dus? E vina cuiva, e forța proniei, e pur și simplu karma și mai ales mă întreb dacă voi apuca să văd și altfel în această țară, altfel de trăit, altfel de conducători, altfel de chipuri pe străzi, adică fericite?
Doamne, tu ai dăruit aceste ființe adorabile, copiii și tinerii, iar pentru ei te rog, iartă dacă este ceva de iertat poporului meu și pune în viețile noastre normalitate, credință, iubire!
Doamne, ajută-ne să schimbăm odată pentru totdeauna ce trebuia schimbat de acum 25 de ani!
Și să nu uit, mulțumesc celor care au ieșit din case, mulțumesc tinerilor care au avut curaj să iasă în stradă și să ceară schimbarea, mulțumesc celor care mai gândesc normal și frumos în țara asta și voi continua să mă rog pentru un trai mai liniștit, mai aproape de ideal!