Noi doi venim dinspre Lumină
Și-n cartea vieții-i scris cuvânt
Ca o epistolă divină:
Să ne-ntâlnim și pe pământ!
Doi îngeri plâng de fericire,
În aripi lacrima-și cuprind
Și pentru-a noastră întâlnire
Ei astăzi cerul îl deschid
Vor scânteia lumini de jad,
Cuvântul magic ni-l vor spune,
Din cer vor curge flori de nard,
Când vor veni să ne-ncunune…
Un pici va duce-nspre altar
Din aur două verighete
Și în cadență de tropar
Icoanele-or zâmbi, discrete!
Azi între noi loc prea mult nu-i
Și-s de prisos multe cuvinte,
Privirii tale mă supui
Și focul arde-n jurăminte
Doar tu mă vei atinge-n veci
Și vom trăi sub legea firii,
Semnând azi încă două legi:
A dragostei și a iubirii!
Mă simt, iubite-atât de-a ta
Că nu știu dacă eu vreodată
Am fost femeia altcuiva
Și dacă-am fost, nu am fost toată!
Eu am păstrat în mine sfânt
Un vis de taină, o făclie
Ce arde-acum în legământ
Și ți-l voi da pe tot, doar ție!
Și nu știu dacă alții-au ars
În noaptea nunții lor, periastre
Dar noi, la lămpile cu gaz,
Vom arde noaptea nunții noastre!
Și nu-i vom pune răsărit,
Va fi iubire nesfârșită,
Iar poarta iadului o-nchid,
Să nu cădem în vreo ispită…
……………………………………..
Când pragul m-ai trecut, fălos,
Purtându-mă la tine-n brațe,
Mi-ai dat darul cel mai frumos:
M-ai pus deasupra lumii noastre!
Violeta Cîmpan