Unde eşti?
Odaia veche te aşteaptă,
Dar ştiu că nu vei vrea să vii,
Perdeaua-i albă, dantelată,
La geam doar frunze ruginii.
Te-aşteaptă inima. Tresaltă
La orice zgomot din fereşti,
Eu îi tot spun că niciodată
În casă n-ai să te iveşti.
Şi-adoarme biata, dezvelită,
Plocadele îmi cad din pat
Şi-n vis e-aprinsă de ispită,
Şi tu mă arzi cu foc de iad…
O, Doamne, zorii-mi râd în pleoape
Doar ceasul ticăie-n pereţi,
A fost un vis frivol, de noapte…
Te-aştept, iubite! Unde eşti?