Ți-aș fi-nflorit și trandafiri, și crini,
Până făceam din viața ta un Rai,
Dar astăzi altui chip tu te închini,
Fiindcă nu-ți plac grădinile de mai.
Ți-aș fi curs mir, ți-aș fi curs apă vie,
Răcoare de izvoare de sub stei,
Dar azi alt zâmbet dulce te mângâie,
De alte ape sete ți-e și bei…
Ți-aș fi fost vară, soare și iubire,
Și răsăritul unui început,
Dar altui suflet îi ești fericire
Și altei fete îi ești azi sărut…
Ți-aș fi fost cruce, dar și mântuire,
Ne-am fi desăvârșit într-un cuvânt,
Dar nu te-ncântă-această rostuire
Și altui trup îi ești acum veșmânt…
Iertare, armonie, nopți vrăjite,
Răspuns ți-eram la multe întrebări,
Și leac ți-era privirea mea, iubite,
Dar tu răspunzi azi altei dezmierdări…
Aș fi putut să-ți fiu chiar veșnicie,
Te-aș fi iubit dincolo de mormânt,
Dar a destinului potrivnicie
Ne-a pus tăcerea strajă în cuvânt.