Îmi e un fel de dor de viaţă,
Ca de o vară fără capăt,
Ca de-un sărut docil şi proaspăt,
Ce cade blând şi-apoi dezgheaţă!
Îmi e un fel de gol în suflet,
Un fel de-abis şi de-ngropare,
Un fel de plumb pe sub picioare,
Ce trage-a moarte, al meu umblet.
Îmi e un fel de-nsingurare
Şi de orbire şi de sete
Şi nu e nimeni să mă-mbete,
Chiar de-ar minţi, să mă înfloare!
Îmi e un soi de rău de mare,
Sub mine valuri zbucium poartă,
Mă trag în larg spre Marea Moartă,
Mi-e rău de-a noastră-nstrăinare.