Singură ceața, fald în fald,
Îmbrăcăminte de recrut,
În patul rece și durut
Doar ea îmi ține noaptea cald!
Singură ceața peste râu
Cuprinde lunca-n brațe, plin,
Se lasă greu ca un suspin
Și-n zori doar ea îmi e desfrâu…
Singură ceața, deasă azi
Ca plânsul unei ierni pustii,
E urma ta, când nu mă știi.
Doar ea mă mângâie-n obraz…
De-ar fi să ies din ea, subit,
N-aș mai fugi înspre lumină,
Rămân în locul meu de tină,
Unde, doar ceața m-a iubit!