Fericire

Parfumul sărbătorilor de iarnă încă doarme, cuminte, pe haina ta rezemată de spătarul scaunului, iar sărutul tău mă mângâie pe mâini, pe brațe, pe obraji și pe buze. Poate că îmbrățișându-mă, prin minte îți treceau alte femei, femeile pe care le-ai îmbrățișat în alte nopți, în alte dimineți și în alte feluri, poate sărutându-mă, am închis ochii, nu doar pierdută în vâltoarea sărutului tău, ci poate și pentru că îmi aminteam de cel pe care îl iubisem, la alt Crăciun, în alte timpuri, cu o altfel de iubire. Dar ajutați de magia sărbătorii, am reușit amândoi să lăsăm trecutul trecutului și să gustăm tortul cu portocale și mentă, cozonacul pufos și vinul obraznic, îmbătător și hoț de minte curată. Anii se grăbesc spre o lume mai bună, iar noi rămânem în urmă, cu fire ninse la tâmple, cu experiențe triste sau frumoase, adunând cu fiecare dlipă, amintiri, amintiri, amintiri. Muzica curge, colindele au trecut, clipa de fericire e scurtă, e grăbită, devine și ea o amintire, mult prea curând, că nici nu apuci să-i sorbi toată dulceața. Dacă azi, acum, aici, te-ar întreba cineva: ”Ce te-ar face fericit?”, ce i-ai răspunde? Poate pe cineva l-ar face fericit o sănătate mai bună, poate pe altul, doar niște bani mai mulți, poate pe altul, o vacanță exotică, poate pe alta, câteva bijuterii scumpe, poate niște haine, ori niște mașini, ori niște alte obiecte pentru unii înseamnă fericirea, dar imaginează-ți că acest vis ți s-ar împlini, crezi că dobândind ce-ți doreai fericirea ta va continua să-ți stăpânească sufletul? Îmi vei spune, poate, că te-ar face fericit o iubire, o ființă care să-ți împărtășească sentimentele, cu care să mergi pe același drum și în aceeași direcție, cu aceeași viteză și cu aceleași vise, dar știu că oamenii se schimbă, că ei evoluează diferit și nu în același timp, de aici și nevoia de a se despărți, la un moment dat, e momentul în care nu le mai coincid convingerile, idealurile, iar atitudinea unuia devine insuportabilă pentru celălalt. Și atunci te întreb iar:”Ce crezi că înseamnă fericirea?” Mașinile s-au uzat, casele trebuiesc mereu renovate, sănătatea o repari într-un colț, se șubrezește în altă parte, femeia care te iubea își face bagajul și pleacă, bărbatul pe care-l iubeai nebunește te părăsește chiar de Crăciun, pentru o alta, iubirile ard, se topesc ca ceara în arșita focului, azi iubești, mâine plângi, poimâine speri la o altă iubire, totul trece, copiii cresc, se căsătoresc, căutând și ei să înțeleagă unde le este fericirea? Și totuși fericirea există! A fost în noaptea de Crăciun, în ieslea mirosind a smirnă și tămâie, în bucuria nașterii lui Iisus, în colindele de la ferestre, în lacrimile mamelor, care-și primesc acasă fiii, plecați departe, în sărutul de reîntâlnire al celor dragi, în îmbrățișările îndrăgostiților, sub bradul împodobit, în bucatele gustoase, pregătite cu dragoste, în poveștile spuse de bunici, la gura sobei, în sacul lui moș Crăciun, în cadourile pregătite pentru copii și pentru cei dragi, în magia acestei sfinte sărbători și această fericire este perenă, de mii de ani, nimeni și nimic nu a schimbat-o. Să fim fericiți!