Primăvara nu-i în ramuri
Care tremură sub flori,
Nu-i șoptire pe sub geamuri,
Nu-i în lacrimi de ninsori.
Primăvara nu-i roire
Nici de fluturi, nici de-albini,
Nici de vise-nvăluire,
Nici în floarea fără spini.
Primăvara nu-i grădina
Picurată-n vii culori,
Nici când iese-n zori lumina,
Nici în plopii foșnitori.
Când, din ochi, seva iubirii
Se prelinge grea, în cupe,
Bând din ea, cu sete, mirii,
Primăvara-n ei se-ascunde.
Când de dragoste tresaltă
Inima, în cântec lin,
Primăvara ca o fată
Se îmbracă în sublim.
Brațele când sunt jertfire,
De prea calde-mbrățișări,
Palme aspre de trudire
Poartă-n ele primăveri.
Gândul bun când mintea-l ară,
Viața când o-mparți la doi,
Doar iubirea-i primăvară,
Anotimpul ei e-n noi!
SUPERB ! FELICITĂRI !
Multumesc!