Iubiți-vă prin vârfuri de condeie
Și picurați din ele zvăpăieri,
Din luminița pală de scânteie
Aprindeți la ferestre primăveri!
Cât încă vi-s luminile sub pleoape,
Iubiți-vă, cât încă sunteți doi,
Urcați-vă spre ceruri pe prisloape,
Făr’a privi alergic înapoi…
Iubiți-vă acasă în mansardă,
Sub cerul liber, ori prin gări pustii,
Cât încă inima se mai dezmiardă,
Iubiți-vă, cât mai sunteți copii!
Iubiți-vă cât tineri încă sunteți
Și vi-s îmbrățișările de foc,
Și din săruturi vă însăilați peceți
Pe dragoste, pe viață, pe soroc!